Ion Galoi

Citesc, citesc ceva de specialitate, ma pregatesc de un examen. Printre randurile ce povestesc despre tehnologii si arhitecturi strabat parca ganduri ce ma duc intr-o lume imaginara, o lume in care suntem in doi .. Si nu e vorba de ceva obscen, e ceva frumos. Seamana a fi jocuri de copii intr-o poenitza cu iarba nalta si inconjurata de copaci de inaltimi diferite, iar printre frunzisul acestora strabat razele de soare asupra noastra. Noi alergam prin poenitza ca doi copii , parca ne-am juca dea prinselea, mai intai eu te prind .. si te sarut, dupa care tu .. . Sarim in sus si ne rotim in cercuri, ne tavalim prin iarba si visam impreuna la ceva …
  Ma gandesc la tine … Suera ceainicul : a fiert apa, tre sa fac ceaiul si sa citesc mai departe pentru examen.

N-o să uit exclamaţia asta niciodată, şi ceea ce a urmat tot .